[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Eram unul dintre puştii care transportau
Materialu' tău preferat, ca savanți, postau
În fiecare seară, cu tovarășii pe-afară
Și iarăși, a doua zi pare la fel cu cele anterioare
Mă doare la pulă, vreau parte din toate, n-am răbdare, e grav
Că dacă nu mă bat, m-aşteaptă o viață de sclav
Așa gândeam mai demult, nu ne gândeam foarte mult
De parcă nu aș avea nimic de pierdut
De parcă tot ce mai lipsea în orașul ăsta plin de praf
E încă-un kinder praf, neintegrat, care vinde praf, neîncetat
Profit neimpozabil, garantat, de-aia e greu să te oprești, odată ce te-ai apucat
Da' față de cumpărător, ai un viciu mai grav, bani pe degeaba
De fapt, nu chiar, că noaptea stai treaz, aşteptând
Jandarmi, să vină de dimineață cu-un mandat
Tre' să fii gata de plecare devreme
Libertatea atârnă-n talere grele
Pe același cântar cu gramele, vere
Eu nu-s gata să zic "La revedere! "
Și să dispar pentru o vreme
Separat de lume de bare de oțel
Da' acum mi-e clar că trebuie s-o ard altfel
Că sunt departe de-a fi laș, departe de-a fi vreun fraier
Da' totuși, prea finuț pentru pârnaie
Și-acum ocupația mea e să strig „Ridica-ți mâinile-n aer!”
Da' nu-i un jaf, de altfel, la fiecare vers dau câte-un giuvaier
Şi-s încă liber, sperând ca asta să nu se schimbe
Că istoria se repetă ca un disc vechi
Viitoru-i incert și te surprinde
Ce vine, nu știe nimeni, de fapt
Da' măcar acuma știu ce vreau să fac
Când o să vină
Eram unul dintre puştii care transportau
Materialu' tău preferat, ca savanți, postau
În fiecare seară, cu tovarășii pe-afară
Și iarăși, a doua zi pare la fel cu cele anterioare
Mă doare la pulă, vreau parte din toate, n-am răbdare, e grav
Că dacă nu mă bat, m-aşteaptă o viață de sclav
Așa gândeam mai demult, nu ne gândeam foarte mult
De parcă nu aș avea nimic de pierdut
De parcă tot ce mai lipsea în orașul ăsta plin de praf
E încă-un kinder praf, neintegrat, care vinde praf, neîncetat
Profit neimpozabil, garantat, de-aia e greu să te oprești, odată ce te-ai apucat
Da' față de cumpărător, ai un viciu mai grav, bani pe degeaba
De fapt, nu chiar, că noaptea stai treaz, aşteptând
Jandarmi, să vină de dimineață cu-un mandat
Tre' să fii gata de plecare devreme
Libertatea atârnă-n talere grele
Pe același cântar cu gramele, vere
Eu nu-s gata să zic "La revedere! "
Și să dispar pentru o vreme
Separat de lume de bare de oțel
Da' acum mi-e clar că trebuie s-o ard altfel
Că sunt departe de-a fi laș, departe de-a fi vreun fraier
Da' totuși, prea finuț pentru pârnaie
Și-acum ocupația mea e să strig „Ridica-ți mâinile-n aer!”
Da' nu-i un jaf, de altfel, la fiecare vers dau câte-un giuvaier
Şi-s încă liber, sperând ca asta să nu se schimbe
Că istoria se repetă ca un disc vechi
Viitoru-i incert și te surprinde
Ce vine, nu știe nimeni, de fapt
Da' măcar acuma știu ce vreau să fac
Când o să vină
Comments (0)
The minimum comment length is 50 characters.