Basm Tomi Marfă (Ft. ADN)

[Verse 1: Exile]
Sunt un geamăn pierdut, dar mi-am găsit jumătatea
M-aseamăn pe scurt cu cel ce-a zdrobit bunătatea
Fac primul pas şchiop printre plopi şi stropi
Singurul glas ce vreau să-l aud, tu vrei să-l ingropi
Dar alung gândul, privesc acum târgul
Chipuri, tertipuri, cu siguranţă rup randul
Masca se spintecă, priviri introspective
Asta ma vindecă, văd firi introvertite
M-aşez pe bancă, se-observă scârba-n gesturi
Din smaralde-ai devenit cârpa dintre resturi
Ochi de safir, în inima ta un musafir
Îmi cad petalele, sinceritatea din trandafir sângerează
Am mâinile arămii, ochii dilataţi
Erau zilele pustii, când eram copii crispaţi
Dar acum, lup singuratic, rup singur practic
Paroxistic, un sentimental flegmatic

[Verse 2: ADN]
Ţie ţi-e dor, mie câteodată doar
Amintirea mi-e mireasă, uite-o, poartă voal
E foarte cald în drumul spre altar, azi
Îmi privesc leagănul alb cu cel mai calm haz
E ca-n basm cu-n avans de câţiva ani
Aplomb adolescentin printre puştani
Ai gânduri mari, când nici nu bănuieşti
Că viața ţi se-ntâmplă în timp ce-o plănuieşti
Creşti silinţa, siguranţa n-o respecți
Că stiinţa-i credinţa-n ignoranţa unor experţi
Dar religia-i la fel, doar schimbarea-i constanta
De aia-mi pierd mintea vrând să-i fasonez substanţa
Da' înţelegi, unele legi nu le legi lesne
Când uneori te-mpiedici de-adevăr, dar treci peste
Și vezi zeci de feţe robuste, c-acum oamenii se recunosc în produse
Neofobi în percepţia lurii, când de fapt sunt toți o reflecție a lumii
Au pigment alb-negru-gălbui, ochi albaştri, verzi și căprui
Ei nu pot înțelege ceea ce nu pot creea, soluţia problemei lor e problema mea
C-asta e vremea mea, oricât de rece-i ea
Și acum nici viitoru' nu mai e ce era