Colivia vieții Valeriu Sterian

Simt colivia
Vieții prea strâmtă
Prea neîncăpătoare
Și totul mă doare
Iar jocul meschin
Al vieții, e-un chin
De nesuportat

Simt colivia
Vieții prea strâmtă
Spre-a mai putea
Să-nchidă în ea
Și sufletul meu
Ce-nghite mai greu
Mireasma trăirii

Simt colivia
Vieții prea strâmtă
Și nici Dumnezeu
Nu poate mereu
Cu forța-I divină
Să mai dea lumină
Zilei de mâine

Simt colivia
Vieții prea strâmtă
Și-ncep să gândesc
Cum să mă trezesc
Dincolo de ea
Unde-i libertatea
Morții stăpână