Trol Kazi Ploae

Era un copil sărac
Visa tăcut la imposibil
Dormea pregatindu-și răspunsuri la interviuri
În viața reală nu era bun de nimic

Visa e că om mare, da' era atât de mic
Se consola constant cu iluzii și minciuni
Ca toți din jurul lui, nu găsea ceva mai bun
Cu fete nu știa să vorbească și mai clar
Colegii lui mai mari erau convinși că-i poponar
Ce spui nu ai, până devii ce spui
Își repeta că-n rândul lumii, n-o să fie randul lui
Însă privirea și-o purta tot în pământ
Că ochii lui urlau tot ce ascundea în gând

Și vine :
Ochi pentru ochi, fixodent pentru dinte
Român fiind, succesul altuia te-nțeapă ca un pinten
Lupți sărac, te simți bine cu bani
Da' fără ei nu intrii în peisaj la fel ca un cameraman
Băiatu' meu era pe ducă, în sensu' că
Iubea și el ploaia, da' privea cum se usucă

A-ncercat să-nregistreze niște piese, da' nu-i iese
Că genetic provenea din niște bestii
Și își ura tatăl la fel cum o iubea pe mamă
Că-i părăsise, în locul lui se instalase teamă
Și nebăgat în seamă adormea frumos
Și se-ntorcea pe jos, într-un apartament sărăcăcios