[Vers 1: Dragoș Miron]
Lasă-mă să zic de mine
Și de familia mea, destrămată de la sărăcie
Care morții mei de copilărie?
Mama-și dona sângele și mi-l punea în farfurie
Ce voiai să fac?
Și cartieru' era sărac și eu bolnav
La naștere mi-au depistat inima praf
Acum mă bat cu demonii, adunați în capul meu
Cu timpul de la droguri m-am casat, sunt terminat
Nu mai am cum să scap
Și tu nici nu m-ai ajutat, te-ai prefăcut și m-ai lăsat
Ca restu', doar m-ai judecat
Că-i cel mai simplu și doar m-ai dezorientat
Și m-ai bârfit în mortii lui, lasă-l pe Dragoș, un drogat
Plus că bea ca fraieru' e și alcoolic
Îl vezi mereu matoolit
Nu mai poate respira de la polipi
Lasă-mă să-ți zic că frații mei de copii
Muncesc ca robii, n-au timp de copii
De la atâta ură nu mă mai pot oprii
Am insomnii
Nu mai pot mânca și vomit
Ți-aș povesti de tata, dar nu știu nimic
Că din ce-am auzit atunci când m-am născut eu, a mierlit el
Lasă-mă să zic de mine
Și de familia mea, destrămată de la sărăcie
Care morții mei de copilărie?
Mama-și dona sângele și mi-l punea în farfurie
Ce voiai să fac?
Și cartieru' era sărac și eu bolnav
La naștere mi-au depistat inima praf
Acum mă bat cu demonii, adunați în capul meu
Cu timpul de la droguri m-am casat, sunt terminat
Nu mai am cum să scap
Și tu nici nu m-ai ajutat, te-ai prefăcut și m-ai lăsat
Ca restu', doar m-ai judecat
Că-i cel mai simplu și doar m-ai dezorientat
Și m-ai bârfit în mortii lui, lasă-l pe Dragoș, un drogat
Plus că bea ca fraieru' e și alcoolic
Îl vezi mereu matoolit
Nu mai poate respira de la polipi
Lasă-mă să-ți zic că frații mei de copii
Muncesc ca robii, n-au timp de copii
De la atâta ură nu mă mai pot oprii
Am insomnii
Nu mai pot mânca și vomit
Ți-aș povesti de tata, dar nu știu nimic
Că din ce-am auzit atunci când m-am născut eu, a mierlit el
Comments (0)
The minimum comment length is 50 characters.