Vraja broaștelor Kazi Ploae

[Partea I]

[Strofa 1]
Ca un pompier în Pompei complet inutil
Dar mă asculți pe ascuns de când erai copil
Nu am cum să ți-iau înapoi ceva atât de tare
Dar când erai tu copil eu eram deja mare
Eh indiscutabil ce discuții aprinse
Că tu minți și când zici că vrei sa fii sincer
O ard ambiguu ca o stalactită
Toți tâmpiții mă nspaimantă cu o mândrie insipidă
Nu știu cum să zic dar nu e prioritar
În rapul romanesc sunt oricum minoritar
Am luat eu prea personal rateul colectiv
Sau confortul e morbid și nici măcar nu știi ce zic
Sunt doar eu în nici un caz artistul tău preferat
Am văzut ce înseamnă nu îmi doresc așa ceva
Vreau doar să dau fără obraz ca guanciala
Nu confunda boala de pe internet cu școala
Sâmbăta seara sunt toți undeva
În niște zdrențe îngălate nici măcar în pijama
Nu te stresa în viață totul se plătește
Nu luăm nimic cu noi vom lăsa în urmă viermii
Când tot ce e bun moare
Nu sunt gata să plec sunt gata de plecare
Verifică-ți simțul
Și mergi mult pe tocuri fii urâtă tot timpul