[Refren]
Ai crezut prea mult în oameni și dezamăgit
Ai rămas când ai aflat că nu există oameni
Ai crezut prea mult în oameni și-ai uitat de tine
Ai primit într-una rău, doar pentru că
Ai crezut prea mult în oameni, ai crezut prea mult în oameni
Tu ai vrut să faci un bine și-ai crezut prea mult în oameni
Ai vrut să vezi lumina zilei și-ai crezut prea mult în oameni
Și dezamagit de oameni, tot ai fost
[Strofa 1]
Oamenii sunt panicați
Că nu au și nu le ajung
Că tu ai și că-i ajungi
Că tu nu vrei să-i ajuți
Le e frică să nu piardă
Le e frică să te creadă
Se gândesc c-o să te vadă râzând
Și sе gândesc că ei rămân doar plângând
N-au ce să facă, nimеni nu vrea stăpân
Deci lasă-mă să te ajut, vreau să te eliberez
Nu te feri când zâmbesc
N-o fac ca să te rănesc
O fac ca să te trezesc, că nu te văd la fel
Nici nu te văd mereu, dar când te văd îmi e greu
Ți-aș da o parte din mine, dar după ce-aș mai fi eu?
S-ar putea să rănesc, crezând că-i iubire-n felul meu
Greșeala mea, plăcerea ta
Eu nu mă vând, chiar am de toate
Bune, rele, ură, dragoste, în suflet adunate
Crede-mă că și tu-mi semeni, doar că tu te vinzi pe leu
Oamenii sunt peste tot, dar nu sunt peste Dumnezeu
Ai crezut prea mult în oameni și dezamăgit
Ai rămas când ai aflat că nu există oameni
Ai crezut prea mult în oameni și-ai uitat de tine
Ai primit într-una rău, doar pentru că
Ai crezut prea mult în oameni, ai crezut prea mult în oameni
Tu ai vrut să faci un bine și-ai crezut prea mult în oameni
Ai vrut să vezi lumina zilei și-ai crezut prea mult în oameni
Și dezamagit de oameni, tot ai fost
[Strofa 1]
Oamenii sunt panicați
Că nu au și nu le ajung
Că tu ai și că-i ajungi
Că tu nu vrei să-i ajuți
Le e frică să nu piardă
Le e frică să te creadă
Se gândesc c-o să te vadă râzând
Și sе gândesc că ei rămân doar plângând
N-au ce să facă, nimеni nu vrea stăpân
Deci lasă-mă să te ajut, vreau să te eliberez
Nu te feri când zâmbesc
N-o fac ca să te rănesc
O fac ca să te trezesc, că nu te văd la fel
Nici nu te văd mereu, dar când te văd îmi e greu
Ți-aș da o parte din mine, dar după ce-aș mai fi eu?
S-ar putea să rănesc, crezând că-i iubire-n felul meu
Greșeala mea, plăcerea ta
Eu nu mă vând, chiar am de toate
Bune, rele, ură, dragoste, în suflet adunate
Crede-mă că și tu-mi semeni, doar că tu te vinzi pe leu
Oamenii sunt peste tot, dar nu sunt peste Dumnezeu
Comments (0)
The minimum comment length is 50 characters.