Adevărul doare Paraziții

[Intro]
Cuvintele-mi sunt sărace
Lumea s-a sfârșit
Mai departe nu este drum
N-am să mă întorc din drum
Nu! N-am să mă întorc!
N-am să mă întorc

[Strofa 1: Cheloo]
Încă ne căutăm reperele plini de spume
Ascundem adevăru-n glume sau le zicem pe bune
Căci trăim într-o lume în care nimeni nu spune
Că orice căcat bolnav a ajuns o minune
Să moară fanu' meu număru' unu, toarnă, frate
O să vorbesc de unu' singur până mâine noapte
Viața bună, băi pulă, e strict pentru cunoscători
Am cerut democrație, libertate-n trei culori
Am primit capitalism și iubire până la nori
Poți să faci bani trăiești, nu poți să faci bani, mori
Am o boală proverbială pe poponari și pe ciori
Mă asculți? Te doare-n pulă? Sau îți dau fiori?
Suntem forțați să privim proștii cu altruism
Să acceptăm monștrii cu scepticism
Dacă gândești prea mult, ești condamnat la terorism
Să instigi oamenii să gândească e o formă nouă de autism (Băga-mi-aș pula-n mă-ta)
Viitoru' e pe făraș de la primii pași
Plătim căldură, gaz, curent, muncim să dormim în oraș
Dormi pe tine, te trezim cu un șut frumos în urmași
Ai vrea să nu mai crezi în oameni, da' nu poți să te lași
Școala ne vrea proști ca noaptea, obedienți și timizi
Devoratorii de carte, frate, nu sunt omizi
Băncile ne vor datornici, biserica darnici
Ne intoxică cu predici și ne ține din bici
Corporațiile ne vor slugarnici, ne formează de mici
Suntem liberi să-ndurăm, în pula mea, toată lumea ne vrea